Locul straniu unde ciobanii se tem să rămână noaptea. Credințele despre strigoi încă le dau fiori românilor VIDEO
0Credințele în existența strigoilor, mult mai răspândite în trecut, s-au păstrat în câteva comunități izolate din munții Hunedoarei, dominate de superstiții legate de viață și moarte.
Munții ocupă aproape jumătate din suprafața județului Hunedoara, iar câteva din ținuturile lor greu accesibile au fost locuite din timpuri străvechi de comunități care, datorită izolării în care au trăit, au păstrat tradiții arhaice, precreștine – spun localnicii - și credințe neobișnuite legate de viață și moarte.
Credințe despre strigoi în Hunedoara
Unele credințe despre existența strigoilor, spiritele celor morți ridicate din morminte pentru a-i bântui pe cei rămași în viață, s-au transmis din generație în generație, în comunități izolate ca ale moților din Apuseni, ale pădurenilor și muntenilor din Munții Poiana Ruscă și ale momârlanilor din Munții Șureanu.
„Strigoii, moroii, vârcolacii sau vampirii sunt denumiri atribuite unor duhuri rele întrupate în oameni vii, în carne și oase. Teodor Pamfile, în Mitologie românească (1916), precizează deosebirea între strigoii vii, adică născuți, și strigoii sculați din mormânt. El specifică că mai există și jumătăți de strigoi, mai ales de strigoaice, ucenice ale strigoaicelor adevărate”, arată cercetătorul Daniel I. Iancu, de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva.
Potrivit istoricului, miturile despre strigoi s-au păstrat în unele sate și cătune de munte izolate din Hunedoara. Răzbunările violente asupra presupușilor strigoi au dispărut, dar ritualuri de alungare a acestora s-au păstrat în tradiția multor așezări.
În sălașele din lunca Ponorici din Hunedoara, aflată în Munții Șureanu, oamenii din satul apropiat Cioclovina evitau adesea să rămână peste noapte, cu animalele, din cauza mormintelor unor copii nebotezați aflate aici.
Câteva sălașe și case părăsite din aceeași zonă de pășunat despre care se crede că ar fi bântuite, erau și ele evitate. Povestea mormintelor din, lunca Ponorici (video) este însă, puțin cunoscută turiștilor. Pentru mulți dintre oaspeții așezării din munții Șureanu este o destinație spectaculoasă.
Ponoriciul, o veche așezare pastorală animată în trecut, a rămas aproape pustie. Cu timpul, mai multe gospodării și stâne din lunca Ponorici au fost părăsite și s-au ruinat, iar la cele rămase sunt folosite câteva luni pe an de localnicii din satele aflate mai jos, pe valea Streiului, ori peste dealuri, la Cioclovina.
În alte sate de munte din Hunedoara, mai ales în ținutul momârlanilor, obiceiul îngropării morților în curți și grădini s-a transmis de secole, în credința că spiritul decedaților va rămâne aproape de gospodăria unde a trăit, netulburat.
„Oricare familie prin înaintaşi şi-a înfipt astfel adânc rădăcinile în bucata de pământ pe care trăiește”, arăta sociologul Ion Vintilescu.
Tot în satele din Ţinutul momârlanilor (video), cei care alegeau să îşi curme viaţa, spânzurându-se de crengile unor copaci, aveau parte de o înmormântare cu totul ieşită din comun.
„Atunci când s-au întâlnit asemenea cazuri în satul tradiţional nu era permisă înmormântarea în progadia (n.r. cimitirul) bisericii, ci doar în afara ei. Nu era admisă nici slujba de înmormântare efectuată de către preot. Tradiţia locală aminteşte faptul că în vremurile de demult spânzuraţilor li se tăia funia atârnată în pom, unde de cele mai multe ori aceştia şi curmau viaţa, după ce se săpa o groapă, iar cel spânzurat cădea în ea şi era acoperit de pământ fără niciun serviciu religios”, scria Dumitru Gălăţan Jieţ, în „Riturile de trecere în Ţinutul Momârlanilor – Înmormântarea” ( 2012).
Oamenii îi considerau pe spânzuraţi drept cei care „îşi vindeau sufletul diavolului”, de aceea biserica nu era îngăduitoare faţă de fapta lor.
Castelul Corvinilor, privit cu teamă în trecut
În trecut, unele credințe au pătruns și în zone urbanizate cum este Hunedoara, unde Castelul Corvinilor (video) a fost privit adesea ca un vechi adăpost al unor ființe supranaturale.
„Cei mai mulţi dintre sătenii din zona Transilvaniei nu ştiu nimic despre Dracula, dar localnicii din Hunedoara îşi amintesc poveştile pe care bătrânii lor le şopteau despre un spirit vampir numit Dracula, vampirul care nu putea fi omorât decât dacă îi era înfipt un par ascuţit în inimă. Dracula avea picioare de capră şi pentru a-l putea ţine departe de casele noastre, înfigeam un cuţit în uşa casei”, relata jurnalista Aline Mosby, într-un reportaj despre Hunedoara anilor ’60.
Recent, realizatorii unui documentar au ajuns în Hunedoara, în căutarea poveștilor despre Dracula. „Am găsit aici o mulțime de povești despre existența strigoilor, moroilor, vampirilor și cred și eu astfel de relatări”, spune Dorian Riviere (video), realizatorul filmului.
Strigoii, „învinși” prin ritualuri macabre
În trecut, cimitirele unor sate din Hunedoara au fost devastate de sătenii convinși de existența strigoilor și hotărâți să scape de spiritele necurate care îi bântuiau.
„În comuna Săulești din județul Hunedoara s-a întâmplat că au murit în decurs de trei zile bătrânul Milion Curtean împreună cu un ficior și cu un ginere de-al lui. Oamenii au început a scorni că cei morți ar fi strigoi și în rătăcirea asta au mers până acolo că noaptea i-au dezgropat doi oameni și au scos inima din ei. Unul dintre dezgropători s-a înveninat și a murit și el, iar pe celălalt jandarmii l-au poftit în temniță. Este și acesta un semn cât de departe a ajuns poporul nostru de lumina cea adevărată a evangheliei lui Isus Hristos”, arăta ziarul Lumina satelor, în 2 aprilie 1924.
O anchetă a avut loc pentru aflarea împrejurărilor cazului straniu din Săulești, iar șase oameni, printre care și primarul comunei, au fost judecați și amendați pentru profanarea mormintelor. Potrivit procurorilor, zeci de săteni au năvălit într-o noapte în cimitirul satului pentru a dezgropa cadavrul unui adolescent, căruia i-au scos inima şi i-au dat foc.
„Dezgroparea s-a făcut după cererea mamei cu motivarea că acest mort va fi strigoi, că din cauza asta a murit şi tatăl ei şi bărbatul ei, în timp de 24 de ore unul după altul”, informa plutonierul major al postului de jandarmi din Simeria.
În anii ’30, un eveniment asemănător s-a petrecut în satul Sarmizegetusa din Hunedoara. Localnicii au pornit la vânătoare de strigoi în cimitir, după ce vitele mai multor săteni s-au îmbolnăvit ori au fost atacate de sălbăticiuni.
„În mintea locuitorilor comunei chestiunea s-a prezentat cu totul altfel: cauzele bolii ar fi strigoii de vaci, iar leacul nu va putea veni decât de la căutarea şi omorârea strigoilor. În acest scop o adevărată ofensivă împotriva strigoilor a și început. Mai mulţi săteni — vreo 30 la număr — după ce au ţinut un sfat, s-au îndreptat, în toiul nopţii, înarmaţi cu tot felul de unelte, spre cimitirul satului în căutarea spiritelor blestemate”, informa ziarul Universul, în 1938.
La lumina felinarelor, sătenii au dezgropat mai multe morminte, pe care le-au considerat suspecte.
„Cei presupuşi vinovaţi de moartea vitelor au fost disecaţi cu sapele şi arşi, celorlalţi doar inima le-a fost străpunsă cu furca de fier, apoi îngropaţi la loc”, informau autoritățile.
Cazul vânătorii de strigoi a ajuns în presa internațională, care a ironizat superstițiile românilor.
Credințe bizare, păstrate până în zilele noastre
După război, regimul comunist a cenzurat astfel de practici, iar relatările despre credințele în strigoi s-au împuținat. După 1990, în unele locuri din Hunedoara, localnicii au păstrat amintirea poveștilor despre „morții-vii” puși pe rele, iar în unele sate de munte, oamenii au continuat să creadă în existența lor.
În 2015, în satul Chergheș din Hunedoara, un locanic și-a ucis tatăl în miez de noapte, băut fiind și convins că acesta se transformase într-un diavol.
„Trezit în noapte, inculpatul susţine că victima a început să se transforme în Diavol şi a început să-i ţâşnească sânge din cap, pe ochi, urechi, gură, moment în care victima s-a ridicat de pe patul pe care se afla şi a fugit afară, el a urmărit-o şi a constatat că aceasta este căzută în portiţă şi decedată”, se arăta în dosar. Anchetatorii au stabilit că ucigaşul a sărit cu genunchii pe pietul victimei, iar în acelaşi timp l-a sugrumat.
Unii săteni au crezut spusele bărbatului acuzat de crimă, amintindu-și povestea stranie a strigoiului Sâvuță, care a circulat sub numeroase variante în sat.
Personajul straniu, povesteau localnicii, se scula noaptea dintr-un mormânt și cutreiera așezarea pentru a le face necazuri oamenilor, iar uneori se preschimba în câine. Într-o noapte, însă, localnicii din Chergheș l-au dezgropat și s-au răzbunat pe rămășițele acestuia, își aminteau bătrânii satului.
Se încarcă comentariile...
